Despre proiect

Anul 1918  a fost un punct de cotitură nu numai pentru istoria Europei, dar și pentru procesul de formare a memoriei națiunilor europene. Pe hartă au apărut țări noi, unele au suferit modificări ale granițelor, iar altele au trecut prin transformări sociale violente. În anii următori au avut loc evenimente care au impus schimbarea modului în care oamenii nu numai că priveau trecutul, dar și a modului în care puteau vorbi despre el. După tragedia inimaginabilă care a fost Al Doilea Război Mondial, asupra popoarelor din Europa Centrală și Estică s-a instalat dominația sovietică – datorită căreia societățile care nu demult au început să se bucure de independență politică (sau abia au apărut ca state) au fost subjugate de către un regim nedemocratic. Ca urmare a acestui fapt toate formele de activitate publică în această regiune – inclusiv de comemorare a trecutului – au fost supuse controlului total. Momentul de răscruce din 1989, în urma căruia a început să se destrame dominația sovietică a Europei centrale și estice a devenit începutul unor transformări politice și sociale, care s-au manifestat și printr-o nouă abordare a gândirii despre trecut – inclusiv despre relicvele perioadei comuniste.  

Astăzi, la o sută de ani de la încheierea Marelui Război, merită să analizăm schimbările care s-au produs de-a lungul deceniilor în memoria colectivă a societăților din Europa Centrală și Estică. Lecțiile pe care le putem învăța din istorie ar trebui să fie, fără îndoială, o inspirație pentru noi de a nu repeta greșelile din trecut.